rebec
/re'bek/Etimologie
Din franceză rebec.
Definiții
- vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rebec | rebecuri |
| genitiv-dativ | rebecului | rebecurilor |
| vocativ | rebecule | rebecurilor |
| articulat | rebecul | rebecurile |