reazem
/ˈre̯a.zem/Etimologie
Din verbul a rezema (derivat regresiv).
Definiții
- dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare.
- parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora.
- rarbalustradă.
- (fig.) sprijin, ajutor, ocrotire.
- (fig.) cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reazem | reazeme |
| genitiv-dativ | reazemului | reazemelor |
| vocativ | reazemule | reazemelor |
| articulat | reazemul | reazemele |