realitate
/re.a.li'ta.te/Etimologie
Din franceză réalité < latină realitas, -atis. Confer germană Realität.
Definiții
- existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
- (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
Exemple
- Realitatea conținută într-o operă literară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | realitate | realități |
| genitiv-dativ | realității | realităților |
| articulat | realitatea | realitățile |
Sinonime: 1: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate
Antonime: iluzie, închipuire, irealitate, vis