readucător
/re.a.du.kə'tor/Etimologie
Din a readuce + sufixul -ător.
Definiții
- dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | readucător | readucătoare |
| genitiv-dativ | readucătorului | readucătoarelor |
| vocativ | readucătorule | readucătoarelor |
| articulat | readucătorul | readucătoarele |