reactivitate
/re.ak.ti.vi'ta.te/Etimologie
Din franceză réactivité.
Definiții
- însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație.
- (fiz.) mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear.
- (chim.) capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică.
- (med.) proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reactivitate | — |
| genitiv-dativ | reactivității | — |
| vocativ | reactivitate | — |
| articulat | reactivitatea | — |