reacție
/re'ak.ți.e/Etimologie
Din franceză réaction.
Definiții
- faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva.
- (biol.) fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară).
- (chim.) fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale.
- (fiz.) forță (sau cuplu de forțe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță (sau un cuplu de forțe) care se consideră ca acțiune.
- derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare.
- (în forma reacțiune) împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social; (p.ext.) totalitatea celor care susțin această împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reacție | reacții |
| genitiv-dativ | reacției | reacțiilor |
| vocativ | reacție | reacțiilor |
| articulat | reacția | reacțiile |