reabilitate
/re.a.bi.li'ta.te/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din reabilita + sufixul -itate.
Definiții
- acțiunea de a (se) reabilita.
- restabilire, redobândire a bunei reputații.
- act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | reabilitate | — |
| genitiv-dativ | reabilității | — |
| articulat | reabilitatea | — |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză réhabiliter.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a (-și) restabili prestigiul știrbit.
- (v.tranz.) (jur.) a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reabilita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | reabilita | reabilitau |