← înapoi la căutare

reține

/re'ʦi.ne/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din prefixul re- + ține (după franceză retenir).

Definiții

  1. (v.tranz.) a ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
  2. a închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
  4. a opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
  5. a rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
  6. a nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
  7. a ține minte, a-și aminti; a nu uita

Exemple

  • Te rog să-i mai reții, sunt prea zburdalnici.
  • A-și reține lacrimile.
  • Rețineți restul!
  • Solul reține umiditatea.

Declinare

CazSingularPlural
verbreținearețineau

Sinonime: 1: împiedica, înfrâna, struni, (înv. fig.) hățui, 2: aresta, 3: abține, -și opri, -și stăpâni, (rar) -și prididi, (fig.) -și înghiți, 4: opri, păstra, 5: rezerva, 6: păstra

retină

/re'ti.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză rétine.

Definiții

  1. membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativretinăretine
genitiv-dativretineiretinelor
vocativretinăretinelor
articulatretinaretinele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică