reține
/re'ʦi.ne/Etimologie
Din prefixul re- + ține (după franceză retenir).
Definiții
- (v.tranz.) a ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
- a închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
- a opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
- a rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
- a nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
- a ține minte, a-și aminti; a nu uita
Exemple
- Te rog să-i mai reții, sunt prea zburdalnici.
- A-și reține lacrimile.
- Rețineți restul!
- Solul reține umiditatea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | reținea | rețineau |
Sinonime: 1: împiedica, înfrâna, struni, (înv. fig.) hățui, 2: aresta, 3: abține, -și opri, -și stăpâni, (rar) -și prididi, (fig.) -și înghiți, 4: opri, păstra, 5: rezerva, 6: păstra