rețea
/reˈʦe̯a/Etimologie
Din latină * retella.
Definiții
- împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; (p.ext.) țesătură rară imitând acest fel de împletitură.
- (înv.) dantelă.
- obiect făcut din rețea.
- întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători.
- sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri.
- (fiz.) ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme.
- ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc.
- (zool.) unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor; ciur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rețea | rețele |
| genitiv-dativ | rețelei | rețelelor |
| vocativ | rețea | rețelelor |
| articulat | rețeaua | rețelele |