ravac
/raˈvak/Etimologie
Din turcă ravak.
Definiții
- must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase.
- vin obținut din diverse fructe de munte.
- miere curată care se scurge din fagurii expuși la soare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ravac | — |
| genitiv-dativ | ravacului | — |
| vocativ | ravacule | — |
| articulat | ravacul | — |