rateș
/'ra.teʃ/Etimologie
Din ucraineană ратуś (ratuś).
Definiții
- (reg.; înv.) han așezat la o șosea principală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rateș | rateșe |
| genitiv-dativ | rateșului | rateșelor |
| vocativ | rateșule | rateșelor |
| articulat | rateșul | rateșele |