rascolnic
/ras'kol.nik/Etimologie
Din rusă раскол'ник (raskol'nik).
Definiții
- adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica Ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rascolnic | rascolnici |
| genitiv-dativ | rascolnicului | rascolnicilor |
| vocativ | rascolnicule | rascolnicilor |
| articulat | rascolnicul | rascolnicii |