raportor
/ra.por'tor/Etimologie
Din franceză rapporteur.
Definiții
- persoană care face un raport.
- instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | raportor | raportori |
| genitiv-dativ | raportorului | raportorilor |
| vocativ | raportorule | raportorilor |
| articulat | raportorul | raportorii |