răpi

Etimologie

Din latină rapire (= rapere).

Definiții

1. (v.tranz.) a lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura.
2. a lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva.
3. a smulge pe cineva dintr-un loc.
4. a lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui.
5. a cotropi (un teritoriu, o țară etc.).
6. (fig.) a lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
7. (fig.) a fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva.
8. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răpi.

Exemple

• Gangsterii au răpit-o din parc.
• Își răpise logodnica.
• Le răpise întreaga agoniseală.
• Dușmanul le-a răpit o parte din țară.
• Lectura l-a răpit complet.

Declinare

Sinonime: 1: lua, 3: fura, 4: jefui, prăda, (înv.) răpști, 5: smulge, 7: încânta

Etimologie

Din bulgară рапица (rapica) sau din slavă (veche) rĕpica, diminutiv al lui rĕpa („nap”). Inevitabil din latină rapa.

Definiții

1. (bot.) (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera) numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei.

Declinare

Sinonime: (bot.) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic