rang
/rang/Etimologie
Din franceză rang.
Definiții
- loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie.
- număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir.
- (franțuzism înv.) șir de persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rang | ranguri |
| genitiv-dativ | rangului | rangurilor |
| vocativ | rangule | rangurilor |
| articulat | rangul | rangurile |