rampă
/'ram.pə/Etimologie
Din franceză rampe, germană Rampe.
Definiții
- platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor.
- balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod.
- barieră.
- partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; (p.gener.) scenă.
- porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării.
- lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rampă | rampe |
| genitiv-dativ | rampei | rampelor |
| vocativ | rampă | rampelor |
| articulat | rampa | rampele |