ragilă
/'ra.ʤi.lə/Etimologie
Din germană Raffel.
Definiții
- instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină.
- zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului.
- curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ragilă | ragile |
| genitiv-dativ | ragilei | ragilelor |
| vocativ | ragilă | ragilelor |
| articulat | ragila | ragilele |