radiotelemecanică
/ra.di.o.te.le.me'ka.ni.kə/Etimologie
Din radio- + telemecanică.
Definiții
- ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radiotelemecanică | — |
| genitiv-dativ | radiotelemecanicii | — |
| vocativ | radiotelemecanică | — |
| articulat | radiotelemecanica | — |