← înapoi la căutare

radiotelegrafia

/ra.di.o.te.le.gra.fi'a/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză radiotélégraphier.

Definiții

  1. (v.tranz.) a transmite o comunicare prin radiotelegrafie.

radiotelegrafie

/ra.di.o.te.le.gra'fi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză radiotélégraphie.

Definiții

  1. comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativradiotelegrafieradiotelegrafii
genitiv-dativradiotelegrafieiradiotelegrafiilor
vocativradiotelegrafieradiotelegrafiilor
articulatradiotelegrafiaradiotelegrafiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică