← înapoi la căutare

radiotelefonie

/ra.di.o.te.le'fo.ni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză radiotéléphonie.

Definiții

  1. sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativradiotelefonie
genitiv-dativradiotelefoniei
vocativradiotelefonie
articulatradiotelefonia

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică