← înapoi la căutare

radiotelefon

/ra.di.o.te.le'fon/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză radiotéléphone.

Definiții

  1. aparat portabil de emisiune-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativradiotelefonradiotelefoane
genitiv-dativradiotelefonuluiradiotelefoanelor
vocativradiotelefonuleradiotelefoanelor
articulatradiotelefonulradiotelefoanele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică