radiotehnică
/ra.di.o'teh.ni.kə/Etimologie
Din radiotehnic.
Definiții
- ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor.
- tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radiotehnică | radiotehnice |
| genitiv-dativ | radiotehnicei | radiotehnicelor |
| vocativ | radiotehnico | radiotehnicelor |
| articulat | radiotehnica | radiotehnicele |