radioreceptor
/ra.di.o.re.ʧep'tor/Etimologie
Din franceză radiorécepteur.
Definiții
- aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radioreceptor | radioreceptoare |
| genitiv-dativ | radioreceptorului | radioreceptoarelor |
| vocativ | radioreceptorule | radioreceptoarelor |
| articulat | radioreceptorul | radioreceptoarele |