radioemițător
/ra.di.o.e.mi.ʦə'tor/Etimologie
Din radio- + emițător (după franceză radio-émetteur).
Definiții
- instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radioemițător | radioemițătoare |
| genitiv-dativ | radioemițătorului | radioemițătoarelor |
| vocativ | radioemițătorule | radioemițătoarelor |
| articulat | radioemițătorul | radioemițătoarele |