radioecou
Etimologie
Din radio- + ecou.
Definiții
- radioundă recepționată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp (ceresc).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radioecou | radioecouri |
| genitiv-dativ | radioecoului | radioecourilor |
| vocativ | radioecoule | radioecourilor |
| articulat | radioecoul | radioecourile |