radiocinematografie
/ra.di.o.ʧi.ne.ma.to.gra'fi.e/Etimologie
Din franceză radiocinématographie.
Definiții
- metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | radiocinematografie | radiocinematografii |
| genitiv-dativ | radiocinematografiei | radiocinematografiilor |
| vocativ | radiocinematografie | radiocinematografiilor |
| articulat | radiocinematografia | radiocinematografiile |