racord
/ra'kord/Etimologie
Din franceză raccord.
Definiții
- element de legătură între două părți ale unui sistem tehnic.
- tub care face legătura între două conducte, prin care circulă un fluid.
- porțiune dintr-un circuit electric care face legătura între un receptor de energie electrică și rețeaua de distribuție.
- cadru care face legătura între două secvențe de film.
- îmbinare care face legătura între două benzi magnetice de sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | racord | racorduri |
| genitiv-dativ | racordului | racordurilor |
| articulat | racordul | racordurile |