racletă
/ra'kle.tə/Etimologie
Din franceză raclette.
Definiții
- unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | racletă | raclete |
| genitiv-dativ | racletei | racletelor |
| articulat | racleta | racletele |