raclă
/'ra.klə/Etimologie
Din bulgară ракла (rakla).
Definiții
- (pop.) sicriu, coșciug.
- ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată).
- cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente.
- despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc.
- pânză urzită cu două feluri de bumbac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | raclă | racle |
| genitiv-dativ | raclei | raclelor |
| vocativ | raclă | raclelor |
| articulat | racla | raclele |