raboteză
/ra.bo'te.zə/Etimologie
Din franceză raboteuse.
Definiții
- mașină-unealtă cu ajutorul căreia se prelucrează, prin așchiere, suprafața pieselor de metal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | raboteză | raboteze |
| genitiv-dativ | rabotezei | rabotezelor |
| articulat | raboteza | rabotezele |