rablă
/'ra.blə/Etimologie
Din bulgară хръбла (hrăbla) „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”.
Definiții
- (fam. și depr.) lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură.
- animal bătrân și slab; gloabă.
- om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rablă | rable |
| genitiv-dativ | rablei | rablelor |
| vocativ | rablă | rablelor |
| articulat | rabla | rablele |