rașchetă
/raʃ'ke.tə/Etimologie
Din italiană raschietto.
Definiții
- unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite.
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului.
- perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rașchetă | rașchete |
| genitiv-dativ | rașchetei | rașchetelor |
| articulat | rașcheta | rașchetele |
Sinonime: 1: răzuitoare, 2: țicling