răzuș
/rə'zuʃ/Etimologie
Din a răzui + sufixul -uș.
Definiții
- unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva.
- daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn.
- unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răzuș | răzușuri |
| genitiv-dativ | răzușului | răzușurilor |
| vocativ | răzușule | răzușurilor |
| articulat | răzușul | răzușurile |