răzeș
/rə'zeʃ/Etimologie
Din maghiară részes.
Definiții
- (în evul mediu, în moldova) țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; (p.gener.) țăran liber, posesor de pământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răzeș | răzeși |
| genitiv-dativ | răzeșului | răzeșilor |
| vocativ | răzeșule | răzeșilor |
| articulat | răzeșul | răzeșii |