răufăcător
/rəw.fə.kə'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din rău + făcător.
Definiții
- persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | răufăcător | răufăcători |
| genitiv-dativ | răufăcătorului | răufăcătorilor |
| vocativ | răufăcătorule | răufăcătorilor |
| articulat | răufăcătorul | răufăcătorii |
răufăcător
/rəw.fə.kə'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.