rătez
/rə'tez/Etimologie
Din ucraineană рeтяз (retjaz), maghiară retesz.
Definiții
- închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rătez | răteze |
| genitiv-dativ | rătezului | rătezelor |
| vocativ | rătezule | rătezelor |
| articulat | rătezul | rătezele |