rătăcim

Etimologie

Din rătăci.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru rătăci.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru rătăci.

Etimologie

Probabil din latină errātĭcus sau *errātĭcāre.

Definiții

1. (v.refl.) a pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află.
2. a se pierde de cineva.
3. (v.intranz.) a umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă.
4. (v.intranz.) a pribegi, a hoinări, a colinda.
5. (v.refl.) a se așeza într-un loc străin.
6. (v.tranz.) a nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva.
7. (v.refl.) a ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle.
8. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rătăci.

Exemple

• S-a rătăcit în pădure.
• A rătăci o carte.

Declinare

Sinonime: 1: greși, încurca, pierde, 2: pierde, răzleți, 3: hoinări, 4: colinda, hoinări, 6: pierde