răszicere
/rəs'zi.ʧe.re/Etimologie
Din răszice.
Definiții
- acțiunea de a răszice și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răszicere | răsziceri |
| genitiv-dativ | răszicerii | răszicerilor |
| articulat | răszicerea | răszicerile |
Din răszice.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răszicere | răsziceri |
| genitiv-dativ | răszicerii | răszicerilor |
| articulat | răszicerea | răszicerile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică