răsură
/rə'su.rə/Etimologie
Din ras + sufixul -ură. Alternativ, din latină rāsūra.
Definiții
- rarrăzătură.
- (bot.) măceș.
- (entom.) larvă de efemeră.
- (ist.) cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsură | răsuri |
| genitiv-dativ | răsurii | răsurilor |
| vocativ | răsură | răsurilor |
| articulat | răsura | răsurile |
Sinonime: răzătură, răsătură, 1: (bot.) măceș, (reg.) ruxandră