răsunet
/rəs.u'net/Etimologie
Din a răsuna + sufixul -et.
Definiții
- sunet puternic (prelungit prin ecou); (p.gener.) sunet; zgomot.
- ecou.
- ton, timbru, rezonanță.
- (fig.) impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsunet | răsunete |
| genitiv-dativ | răsunetului | răsunetelor |
| vocativ | răsunetule | răsunetelor |
| articulat | răsunetul | răsunetele |