← înapoi la căutare

răsfăța

/rəs.fə'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Origine incertă. Se consideră o derivare de la latină *re-ex-faciāre sau direct de la față cu prefixul răs-, cu sensul inițial de „a mângâia fața”. Alternativ ar fi o variantă de la desfăta.

Definiții

  1. (v.tranz.) a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată.
  2. (v.refl.) a se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta.
  4. (v.refl.) a ocupa un spațiu mare, a se întinde.

Declinare

CazSingularPlural
verbrăsfățarăsfățau

Sinonime: 1: alinta, dezmierda, răzgâia, 2: se răzgâia, 3: (se) înveseli, (se) delecta, (se) desfăta, 4: lăfăi

răsfățat

/rəs.fə'ʦat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a răsfăța.

Definiții

  1. dezmierdat, alintat în mod exagerat; capricios, cu toane; (depr.) răzgâiat.
  2. rargrațios, cochet.
  3. care huzurește, îmbuibat.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică