răsfățare
/rəs.fə'ʦa.re/Etimologie
Din răsfăța.
Definiții
- acțiunea de a răsfăța și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsfățare | răsfățări |
| genitiv-dativ | răsfățării | răsfățărilor |
| articulat | răsfățarea | răsfățările |
Din răsfăța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsfățare | răsfățări |
| genitiv-dativ | răsfățării | răsfățărilor |
| articulat | răsfățarea | răsfățările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică