răsfățătură
/rəs.fə.ʦə'tu.rə/Etimologie
Din a răsfăța + sufixul -ătură.
Definiții
- rarrăsfăț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsfățătură | răsfățături |
| genitiv-dativ | răsfățăturii | răsfățăturilor |
| vocativ | răsfățătură | răsfățăturilor |
| articulat | răsfățătura | răsfățăturile |