răscol
/'rəs.kol/Etimologie
Din slavă (veche) raskolŭ.
Definiții
- bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului.
- ispol.
- (pop.) separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte.
- (concr.) dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răscol | răscoale |
| genitiv-dativ | răscolului | răscoalelor |
| vocativ | răscolule | răscoalelor |
| articulat | răscolul | răscoalele |