răritură
/rə.ri'tu.rə/Etimologie
Din a rări + sufixul -tură.
Definiții
- loc rămas liber între obiecte așezate rar.
- loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele.
- defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răritură | rărituri |
| genitiv-dativ | răriturii | răriturilor |
| vocativ | răritură | răriturilor |
| articulat | răritura | răriturile |