← înapoi la căutare

răpuitor

/rə.pu.i'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a răpune + sufixul -itor.

Definiții

  1. (neobișnuit) persoană care încântă, farmecă, cucerește.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrăpuitorrăpuitori
genitiv-dativrăpuitoruluirăpuitorilor
vocativrăpuitorulerăpuitorilor
articulatrăpuitorulrăpuitorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică