răpitură
/rə.pi'tu.rə/Etimologie
Din a răpi + sufixul -tură.
Definiții
- rarrăpire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răpitură | răpituri |
| genitiv-dativ | răpiturii | răpiturilor |
| vocativ | răpitură | răpiturilor |
| articulat | răpitura | răpiturile |
Din a răpi + sufixul -tură.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răpitură | răpituri |
| genitiv-dativ | răpiturii | răpiturilor |
| vocativ | răpitură | răpiturilor |
| articulat | răpitura | răpiturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică