răpitor

Etimologie

Din a răpi + sufixul -tor.

Definiții

1. (adesea substantivat; despre oameni) care răpește pe cineva.
2. (despre animale) care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie.
3. (fig.) hrăpăreț, uzurpator.
4. (fig.) care vrăjește, captivează; fermecător, încântător.