răpi
/rəˈpi/Etimologie
Din latină rapire (= rapere).
Definiții
- (v.tranz.) a lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura.
- a lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva.
- a smulge pe cineva dintr-un loc.
- a lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui.
- a cotropi (un teritoriu, o țară etc.).
- (fig.) a lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva.
- (fig.) a fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răpi.
Exemple
- Gangsterii au răpit-o din parc.
- Își răpise logodnica.
- Le răpise întreaga agoniseală.
- Dușmanul le-a răpit o parte din țară.
- Lectura l-a răpit complet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răpea | răpeau |
Sinonime: 1: lua, 3: fura, 4: jefui, prăda, (înv.) răpști, 5: smulge, 7: încânta