răpăitură
/rə.pə.i'tu.rə/Etimologie
Din a răpăi + sufixul -tură.
Definiții
- răpăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răpăitură | răpăituri |
| genitiv-dativ | răpăiturii | răpăiturilor |
| vocativ | răpăitură | răpăiturilor |
| articulat | răpăitura | răpăiturile |